Primul Saptămânal Românesc din Canada

 

  Bine ati venit!
  Stiri interne
   Stiri Externe
  Sport
  Fapt Divers
   
  ABONAMENT
  FREE Copy,  Canada
  Contact/Info
 

Romanian Business Directory

  Comunitate
  Biserici
 

 
 
 
 

OAMENI ŞI FAPTE PENTRU COMUNITATEA ROMANEASCA DIN TORONTO

Profesor Doctor MIHNEA STRUGURESCU

Continuam rubrica “Oameni si fapte pentru comunitate” initiata in urma cu cateva luni de sufletistul colaborator al saptamanalului nostru, scriitorul, regizorul si intemeietorul teatrului romano-canadian Tudor Musatescu din Toronto, dl. Stelian Constantin, din dorinta de a ne cunoaste mai bine romanii deosebiti ai comunitatii, romani de succes pe aceste meleaguri canadiene, oameni cu care ne mandrim si pe care trebuie sa-i pretuim. Iata un interviu acordat recent publicatiei Faptu’ Divers de Profesorul Doctor Stomatolog Mihnea Strugurescu.

Violeta Iatan: - Dle. Doctor Strugurescu, in primul rand va multumim ca ati acceptat o discutie cu noi despre dvs. si profesiunea dvs. Spuneti-ne despre inceputurile dvs. In aceasta frumoasa meserie.
Dr. Mihnea Strugurescu: - Am terminat facultatea de Stomatologie din Bucuresti si dupa cativa ani de internat am venit direct in Canada, unde am avut noroc sa trec repede de examenele de echivalare si am lucrat pentru Master cu profesori foarte reputati, care m-au ajutat sa ma incadrez foarte bine si repede, iar dupa aceea mi-am continuat cariera aici, predand si la facultate. Mi-a placut sa fac acest lucru si o fac cu mare placere aici la Universitatea din Toronto, dar si deseori la facultatile din Romania.
V.I.: -De-a lungul anilor, cred ca ne cunoastem de peste 10 ani, ne-ati spus ca mergeti la diferite intruniri si simpozioane in tara, unde anume?
Dr. M.S.:- Merg in Bucuresti, Constanta, Craiova, Cluj unde am fost anul trecut la centrul universitar. Mi-a fost drag sa merg la Cluj pentru ca tatal meu a terminat facultatea de medicina la Cluj, sa specializat in urorlogie si a fost asistent universitar la clinica de urologie din Cluj. Dupa razboi sa specializat si in
stomatologie si a continuat cariera de medic stomatolog la Bucuresti. Deci am o legatura sentimentala cu Clujul unde mia facut placer sa revad locurile unde tatal meu a studiat. Mama mea a fost farmacista si pot sa spun ca la un moment dat eram sa optez sa studiez farmacia..
V. I.: - Deci tatal dvs. v-a predat stafeta de medic stomatolog?
Dr. M.S.: - Da, tata mi-a predat mie stafeta. De fapt si tatal lui, bunicul meu, a fost doctor . Sunt incantat ca am 2 nepoti, Sandrine si Matthieu de la sora mea, Raluca care traieste la Paris si copiii ei au studiat stomatologia la Paris. Sandrine e acum in anul 2 de specializare in ortodontie iar Matthieu a terminat anul asta si se va specializa in periodontologie-implante. Amindoi au venit aici la mine de-a lungul anilor si au observat anumite proceduri pentru a dobindi mai multa experienta.
Stelian Constantin.: - Dle. doctor, va rog sa ne spuneti care este gama dvs. In specialitatea asta dentistica?
Dr. M.S.: - Eu m-am axat mai mult pe stomatologia estetica sau cosmetica. Dar de cand am inceput sa practic am facut de toate: si ortodontie si chirurgie si implante, dar ma atras mai mult partea cosmetica, pe care am aprofundat-o. Am realizari foarte frumoase si tocmai datorita acestor rezultate frumoase sunt invitat la anumite congrese si conferinte internationale. Am fost invitat si in Romania, unde am predat diferite cursuri la anumite facultati de stomatologie. In Romania nu m-am dus pana acum 12 ani, cand tatal meu nu s-a simtit bine si dupa aceea, saracul, sa stins din viata si mi-a parut rau ca nu am fost atatia ani inainte, dar de-atunci am mers anual. S-a intamplat sa iau legatura cu fosti studenti ai tatalui meu care erau profesori sau decani si am continuat sa merg si sa dau cursuri la facultatile din tara, dupa care am pornit un proces de dotare a acestor facultati. La universitatea din Toronto, unde predam, s-a intamplat intr-un an in care se facea modernizarea institutiei ca sa fiu eu intr-un fel responsabil cu schimbarea uniturilor dentare din U of T, astfel mi-am adus aminte ca decanul din Bucuresti ma intrebase daca nu pot sa-I ajut cu ceva, si atunci i-am dat telefon si i-am spus ca am 220 de unituri dentare. Sigur ca s-a bucurat foarte mult si am inceput sa le trimit la Bucuresti, la Constanta si la Cluj .

Atit eu cit si sora mea, Raluca am incercat sa ajutam cit am putut Romania. Raluca a fost singura din familie care nu a ales o cariera medicala ci a facut o cariera muziciana-soprana cu mari realizari in Franta .Raluca e si presedinta asocatiei romino-franceze si sa ocupat cu ajutorarea unor sate foarte sarace din Moldova dupa 1990.A reusit sa construiasca scoli, un dispensar, o piata amenajata pentru desfacerea produselor locale, a ajutat cu carti, imbracaminte etc pentru copii nevoiasi din aceste sate.
S. C.: - Dle. doctor, am inteles ca dvs. v-ati specializat pe cosmetic dentara, dar aici in cabinetul dvs., faceti toate lucrarile necesare pentru toata lumea ? copii, adulti, seniori ? sunteti ca intr-o familie aici, nu-i asa?

Dr. M.S.: -Da, sigur ca da, noi neam ocupat de toate problemele in cabinetul acesta. Higienistele pe care le am se ocupa de tot ce trebuie facut pentru mentinerea sanataii gingivale si prevenirea unor boli orodontale. Eu sunt prins cu lucrarile de estetica care sunt mai migaloase si necesita un timp mai indelungat. Cazurile complexe pe care le fac de reabilitare totala, se cheama aici ?complete makeover?, adica vine un pacient/pacienta si vrea sa refaca totul. Astea sunt cazuri bine studiate si pregatite cu minutiozitate. Esalonarea o facem in functie de cazuri, de cerintele pacientilor si de timpul pe care noi il socotim ca-i mai bun pentru aceste cazuri. De exemplu, pentru copii este bine sa ai diminetile libere, operatiile foarte grele se fac tot diminetile, iar lucrarile ceva mai usoare se fac dupa-miaza, noi terminam lucrul cateodata la 8 seara.
S. C.: - Dle. doctor, am o intrebare artistica ptr. dvs.: - O zi din viata unui medic dentist. Dar o zi ca scoica acelei frumoase zicale in care sa vuiasca marea, valurile lucrului dentistic dentar. Dle. Prof.
Strugurescu, care-ar fi dimineata sau mai bine zis diminetile de neuitat ale acestei zile dentistice determinante pentru dvs.

Dr. M. S.: - Este o intrebare frumoasa! Am avut noroc sa intru la facultate cu o nota foarte buna din prima, aveam 22-23 de ani cand am terminat si am avut noroc sa am pe tatal meu in aceeasi bransa si am lucrat la el in clinica, o clinica mare in care au lucrat si alti medici care sunt acum aici in Canada, iar mie mi-a dat din primul an sa fac zilnic extractii, si mi-a placut foarte mult. Apoi, in anul 2 mi s-a dat sa fac altceva si tot asa mai departe, astfel ca atunci cand am ajuns in anul 5 eu déjŕ aveam 5 ani de practica si stiam de toate, o multime de lucruri care m-au ajutat foarte mult dupa aceea.
O alta dimineata as putea spune ca a fost cand am venit aici, in Canada. N-am stiut ca va fi atat de greu pe cat a fost. Am reluat examenele, cele de echivalare, dar am avut noroc sa fiu acceptat, era o mare realizare atunci pentru mine, ca si pentru toti cei care veneam din Romania, iar dupa aceea am lucrat in mai multe cabinete pana cand mi-am deschis cabinetul asta aici si, de atunci, as putea spune am mers in ascensiune, si am ajuns aici. Regret ca Victoria fica mea, nu a fost atrasa sa continue in meseria aceasta.

V. I.: - Deci va pare intr-un fel rau ca Victoria nu doreste sa va urmeze si sa creeze a 4 a generatie de doctori...
Dr. M.S.: - Da, imi pare rau ,dar Victoria sia ales altceva. Important e sai placa ce va face pe viitor.In ceea ce priveste a 4 a generatie e deja constituita de Sandrine si Matthieu .
S. C.: -Acum, spuneti-ne, dle. Doctor, care ar fi amiaza?
Dr. M.S.: - Amiaza ar fi ca am fost acceptat ca sa predau aici la facultatea din Toronto, mi-a placut si-mi place foarte mult sa i invat pe studenti din cunostiintele mele. Am primit titlul de Doctor Honoris Causa, in 2003, iar recent, in primavara aceasta, am fost acceptat ca membru al Academiei Pierre Faurchard care, daca nu ma insel, accepta 1% dintre toti stomatologii din lume in functie de meritele lor dea lungul carierei lor. Deci a fost o mare bucurie si mandrie pentru mine, pentru toate rezultatele mele obtinute pana acum. De asemenea, sunt nominat pentru o alta functie? despre care va voi spune cand se va intampla .
V. I.: - Dle. Doctor, dupa mai mult de 10 ani de predat la U of T, unde ati avut si studenti romani, mai pastrati legatura cu studentii dvs?
Dr. M.S.: - Desigur, pastrez legatura cu multi dintre studentii mei, romani in primul rand, ca mi-a facut mare placere sa-i ajut cat am putut, dar si cu altii, de alte nationalitati, ma suna ca lucreaza in diferite orase, de pilda chiar zilele astea m-a sunat o fosta studenta din Ottawa, altul din Yellownife, cu un altul m-am intalnit recent in Chicago. Pot sa va spun ca mi-a facut intotdeauna placere sa lucrez cu romanii si sa stiu despre ei, m-am bucurat de realizarile lor si pe cat imi permite timpul incerc sa fiu in contact si cu comunitatea.
V. I. - Dle. Doctor, pentru ca mergeti destul de des in Romania, care ar fi dupa dvs. diferenta dintre ce-i acolo si ce este aici in domeniul dvs.?
Dr. M. S.: - Sunt multi medici foarte buni in tara, au aparaturi si tehnologie destul de avansata, preturile sunt mult mai mici decat aici, dar exista patura foarte mica a celor foarte bogati care beneficiaza de tratamente la fel ca aici, pe cand majoritatea romanilor nu-si permit sa plateasca serviciile dentare. Din punct de vedere al sistemului de invatamant este un pic diferit sistemul de aici fata de cel din tara, dar sa stiti ca primesc foarte multe intrebari de la studenti cand sunt intalnirile si simpozioanele cu ei, ceea ce dovedeste ca sunt dornici sa cunoasca si sa aprofundeze orice noutate in materie.
S. C.: - Dle. doctor, aveti si seri linistite?, si cu ce le umpleti? sport, teatru...?
Dr. M.S.: - Sigur ca am, am multi prieteni si cunoscuti cu care ma intalnesc in weekenduri, sportul mi-a placut toata viata mea, am facut si inca mai fac, pot spune ca le-am incercat pe toate: alpinism, am jucat si joc tenis, mersul cu bicicleta, inotul, lupte martiale, dar mi-a placut mult trasul cu arcul, de fapt am facut tir de performanta in Romania, am fos Vicecampion de tir la juniori.
S. C.: - Dle. Doctor, cateva cuvinte despre pacientii dvs, si ceva sfaturi daca le puteti oferi prin intermediul revistrei noastre Faptu’ Divers.
Dr. M.S.: - Am pacienti romani de 20 si ceva de ani si vin in continuare cu familia, imi face o deosebita placere sa-i tratez si pentru ca sunt multumiti de serviciile noastre ne recomanda si pe altii. Sunt si multi veniti mai recent, pacienti noi, tineri, care incearca sa se integreze in noua viata, dar nu renunta la controlul medical si ingrijirea danturii. Faptul ca se aduc unii pe altii este o satisfactie pentru noi, inseamna ca sunt multumiti si asta conteaza.
S. C.: - Ce recomandati pacientilor sa faca ca sa mai poata sa manance si la o varsta ca a mea, de 76 de ani?
Dr. M.S.: - Este foarte buna intrebarea, ca in urma se spunea ca la 7o de ani omul este batran, dar astazi vorbim déjŕ de 90 de ani inca in forma. Am pacienti care la 70 si ceva de ani isi refac total dantura, isi pun implanturi si isi ingrijesc sanatatea mai bine ca la tinerete. Procentajul de acceptare a implanturilor este destul de ridicat chiar si la varsta de 70 si ceva de ani. Sigur ca trebuie avut grija atat de igiena orala cat si de alimentatie, inca de la varsta frageda trebuie invatata curatirea zilnica a dintilor si folosirea dental floss-ului. In functie de posibilitatile fiecaruia, trebuie stiut ca ingrijirea gurii este esentiala in starea generala de sanatate a intregului organism, asa ca recomand tuturor atentie la ingrijirea danturii.

S. C.: – Deci, sa generalizam OHIP-ul! Domnule doctor Strugurescu, va multumim pentru amabilitatea cu care ne-ati raspuns si va dorim numai impliniri.
V. I.: - Dle doctor, va multumim foarte mult pentru timpul acordat, pentru toate cate ni le-ati destainuit, va dorim numai succese in profesiunea dvs, cati mai multi pacienti romani si speram sa ne tineti la curent cu ce va v-a aduce “dupa-maiaza zilei dentistice” de care pomenea dl. Stelian.
Dr. M.S.: - Si eu va multumesc, mi-a facut placere sa stam de vorba si, desigur, vom tine legatura in continuare.
Violeta Iatan, Faptu’ Divers, Toronto

OAMENI ŞI FAPTE PENTRU COMUNITATEA ROMANEASCA DIN TORONTO
Medicul MIHAI MANICATIDE

Revista noastră Faptu’ Divers mulţumeşte dlui. dr. Mihai Manicatide pentru interviul acordat, pentru timpul rupt din aglomeratele zile de consultaţii şi neîntreruptă informaţie medicală, dăruit sănătăţii pacienţilor săi, cu abnegaţie şi exemplară conştiinciozitate profesională! Reporterul acestui interviu, vechi pacient al dânsului, printre cei mulţi, cu fişa medicală ţinută la zi, mulţumeşte în plus şi pentru răspunsurile la solicitările prealabile interviului, pentru materialul documentar pus la dispoziţie în vederea interviului!

Doctorul Mihai Manicatide! Pentru a-i înţelege „chemarea” de medic, cum numesţe dânsul cu modestie neprecupeţita veghe la „căpătâiul” sănătăţii atâtor pacienţi ce îi are în grijă, va trebui, pe scurt, să întoarcem spre început un drum lung al familiei Manicatide, un drum de peste 150 de ani. Un drum al pâinii şi al împlinirilor comunitar-personale!

Din cronica familiei Manicatide, făcută de Paul George Sandachi în cartea „Măreţia Modestiei”, scrisă când tatăl dlui. doctor, inginer în construcţii aviatice, împlinea 90 de ani şi când, omagial, Muzeul Aviatic din Bucureşti a primit numele meritoriului proiectant al mai multor avioane româneşi de vânătoare şi utilitare ( I.A.R.) – RADU MANICATIDE, din respectiva cronică aflăm:

„În 1852, străbunicul familiei Manole Manicatide părăsea Melenikul, o mică localitate de aromâni de pe lângă Salonicul Greciei, pentru a se stabili la Giurgiu, în cartierul Rahova.

Prin 1963, Manole Manicatide se căsătoreşte cu Alexandrina, fiica lui Ghiţă Hagi Floru, lider al mişcării 48-iste din zonă.”

Cine au fost aceşti aromâni ale căror localităţi erau răspândite prin Serbia, Bulgaria, Albania şi Grecia? Au fost daco-romanii-protoromâni, care, prin anii 900-1000, şi-au ferit familiile, copiii de ultimele valuri războinice ale popoarelor migratoare, emigrând în statele vecine. Unii s-au întors mai devreme pe pământul părintesc străbun, românizându-se din timp, alţii mai târziu, păstrându-şi influienţele de limbă, de cultură, de tradiţii, de religie, peimite în ţările de adopţie. Drumul întoarcerii pe pământul părintesc străbun al familiei Manicatide are borna de început la Giurgiu, dar, de-a lungul a două războaie mondiale, este abătut sinuos pe lângă Piteşti, înapoi la Giurgiu, apoi la Iaşi şi în cele din urmă la Bucureşti. Mai aflăm din cartea dlui. Sandachi că familia străbunicului Manole Manicatide a fost numeroasă. Fii şi fiice, nepoţi şi nepoate mai toţi aplecaţi pe carte, informaţi şi cultivaţi, cu preocupări şi profesii intelectuale. Voi desprinde succint de pe „ramura” medicală numele câtorva descendenţi ai familiei. Bunicul dlui. dr. Mihai Manicatide, căruia îi poartă numele, prestigiosul profesor dr. Mihail Manicatide, cu studii în ţară şi la Paris, cu practică medicală de patologist şi bacteorolog, alături de profesorul dr. Victor Babeş. Profesorul dr. Mihail Manicatide a pus bazele şcolii medicale româneşti contemporane de pediatrie! Sora profesorului dr. Mihail Manicatide – dr. ginecolog Elena Venert Manicatide a fost prima femeie doctor docent din România! Fratele inginerului Radu Manicatide şi unchiul medicului Mihai Manicatide – Titu Emanuel Manicatide s-a dăruit aceluiaşi jurământ hipocratic din bătrâna Grecie, cândva mama adoptivă a străbunilor săi aromâni!

Dragi cititori, mai aşez în faţa acestui interviu, două sacre „moşteniri” părinteşti, din care era de aşteptat să izvorască „chemarea” dlui. dr. Mihai Manicatide spre medicină, spre ocrotirea sănătăţii oamenilor. Din partea străbunicii Eufrosina Manicatide, către toţi urmaşi săi: „Fiţi oameni harnici şi cinstiţi, păstraţi datinile străbune, trăiţi în bună înţelegere cu cei din jur!”

Iar din partea tatălui său, inginerul constructor de avioane Radu Manicatide, aceste convingeri de o rară frumuseţe în bunătatea lor: „Oamenii nu pot avea decât calităţi, ei se împart doar în două categorii – drăguţi şi foarte drăguţi!”

Reporter: Dle. dr. Mihai Manicatide, după cum atestă fotografia expusă în cabinetul dv., bunicul dv. a fost tot doctor. Închinarea vieţii acestei profesii nobile şi de extremă devoţiune, de responsabilă veghe pentru sănătatea semenilor s-a datorat vreunui îndemn din prtea familiei dv., sau obţiunii dv., neinfluinţată?

Dl. dr. Mihai Manicatide: Iniţial am contemplat ideea de a fi inginer de aviaţie, ca tatăl meu, ulterior însă m-am decis pentru profesia de medic, pe care am îndrăgit-o de-a lungul anilor din ce în ce mai mult.

Rep.: În ţară, în România, după absolvirea Facultăţii de medicină din Bucureşti, aţi fost repartizat direct în capitală! Unde, în ce specialitate medicală şi câţi ani aţi închinat această specializare pacienţilor din România?

Dr.M.M.: Urmând stagiile obligatorii după absolvirea facultăţii, am reuşit la concursul ptr. un post de medicină internă-respiratorie, la Institutul Academiei Române „N. Gh. Lupu”, unde am condus laboratorul de explorări funcţionale şi clinica de boli respiratorii la copii, tineri şi adulţi. În paralel, am fost cooptat în aceeaşi specialitate la Spitalul Colentina, pe lângă prof. dr. Ioan Bruckner, care m-a inspirat şi călăuzit în cariera mea de medic mai mult ca oricine altcineva! Câţi ani am fost doctor în România?, să tot fie vreo douăzeci!

Rep.: Ştiu că după ce aţi imigrat, aici, în Toronto, din 1982, nu a fost uşor, nu numai de a vă continua specialitatea dv. medicală direct într-un spital de pe aici, ci chiar de a vă recunoaşte diploma de medic, fără alte probe şi examinări. Dle. dr., cum aţi trecut acest „hop”, optând pentru reprofilare, devenind în final medic de familie?

Dr. M.M.: După imigrare în Canada, în Toronto, a trebuit într-adevăr să trec peste

4 ani de muncă intensă, examene, internat. Faptul că din totdeauna m-a interesat, mi-a plăcut ceea ce am făcut, medicina, m-a ajutat să trec mai uşor peste dificultăţile adaptării! În final, am obţinut diploma şi dreptul de a practica medicina într-o ţară nouă, cu multe diferenţe faţă de normele şi modalităţile de funcţionare din medicina europeană ori românească. Practicarea medicinii în Nord America se face într-un cadru mult mai strict, rigid câteodată, dar pe care, personal, o consider mai eficientă şi mai sigură pentru pacienţi, decât cea din Europa şi România.

Rep.: În ceea ce priveşte „inaugurarea” cabinetului dv. medical, de aici, din Toronto, de la „o invitată de onoare”, cum s-a lăudat, am informaţia că n-a fost o „deschidere” medicală, propriuzisă – greutate, puls, reţetă sau trimitere la laborator pentru analize etc. – că a fost o deschidere festivă, la un pahar de şampanie, cu prietenii şi cunoştinţele apropiate. Ca medic, în acea zi, la acea sindrofie, mai în glumă, mai în serios, va preocupat, cu oarecare temere, dacă veţi avea şi alţi pacienţi, în afară de dlor.?...

Dr. M.M.: Emoţiile de la premieră, ca şi la voi, la teatru!... Dar, apoi, în atâţia ani, zi de zi în acest cabinet în care m-aţi fotografiat, nu am dus lipsă de pacienţi, din contră!

Rep.: În acest cabinet şi alături, în sala de aşteptare, adevărat muzeu cu reproduceri de pictură celebră pe pereţi, cu flori pe mese, cu muzică în surdină, să ne facă aşteptarea uşor de suportat!

Dr.M.M: Nu vă mai plângeţi de aşteptarea la doctor, aveţi ziare, reviste, pliante, broşuri medicale, aveţi cu ce vă umple zece-cinsprezece minute de aşteptare!

Rep.: Domnule doctor, nu este vorba de plângere, vă lăudam grija pentru a crea o ambianţă ospitalieră, a dumneavoastră, a soţiei dv., menagera cabinetului, dna. Cecilia Manicatide, a dnei Adriana Dolea, secretara dv. şi stâpâna acelui raft plin de dosare cu fişele nostre medicale, grijă care mai domoleşte frica noastră, a pacienţilor, de injecţii şi mai ales de diagnosticarea vreunei boli grave!

Dar, permiteţi să mă mut din postura de pacient în aceea de ziarist! Sistemul medical din Canada, la bază cu cabinetul doctorului de familie, dincolo de care, se ramifică o coroană largă de centre specializate, de spitale şi servicii de urgenţă, cu acest binecuvântat OHIP, această grijă, această acoperire a cheltuielilor pentru sănătatea fiecărui cetăţean, preluată de stat, care asigură o supraveghere eficientă, permanentă a populaţiei, complică sau simplifică strategia şi tactica medicului de familie, raportate la operativitatea măsurilor de tratament privind pacienţii săi?

Dr.M.M.: Medicul de familie trebuie să se adapteze acestui sistem, complex dar nu complicat, care întăreşte o legătură pemanentă între medic şi pacient, un control la timp, eficient, mai sigur în prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor.

Sistemul medical din Canada, invidiat şi de cei din Statele Unite, unde „binecuvântatul OHIP”, cum i-ai zis, n-a prins încă rădăcini, este la nivelul celor mai modernizate, democratizate sisteme din lume. Le doresc şi românilor din ţara noastră de baştină să îl aplice cât mai curând!

Rep.: Învenţia tehnică, aparatura de înaltă tehnicitate, electronică şi computerizată şi-au găsit o largă aplicaţie si în practica medicală. Totuşi, un medic, din facultate şi apoi toată viaţa, prin toate cazurile de îmbolnăviri diagnosticate, nu face decât să depisteze semnele specifice fiecărei boli, aşa zisa ştiinţă a simptomelor – simptomologia, credeţi că a lăsa diagnosticarea bolii prea mult pe seama aparaturii şi a analizelor de laborator, îl îndepărtează pe medic de la priceperea de a depista mai operativ boala, prin semnele ei specifice, ori, din contră, una cu alta se conjugă, întărindu-se astfel ştiinţa medicală a simptomologiei?

Dr.M.M.: Este evident că tehnologia a avansat mult şi în domeniul medicinii. Experienţa, aşa zisul simţ clinic, este acum împletită cu mijloacele noi de diagnostic şi tratament. Un bun practician trebuie să păstreze un echilibru între tehnologie, observaţie şi experienţă. Este imperios necesar să fii informat la zi despre noutăţile clince, de diagnostic, de tratament. Din fericire posibilităţile de informare sunt acum nelimitate. Asta implică un studiu zilnic, cel puţin în domeniul medical pe care îl practici!

Rep.:Hapurile farmaciei sau ceaiurile, rădăcinile, ierburile „medicinistului” de veche tradiţie? Dle. doctor, aflând că dv. apreciaţi şi această modalitate naturală de tratament, mai ales în cazul unor medicinişti înformaţi şi cu eficiente cunoştinţe şi pricepere în farmacologia lor nechimicală, ce ne recomandaţi nouă, pacienţilor:

- Pe deoparte, pentru a nu ne speria de „efectele secundare” ale unor produse chimice?

- Pe de altă parte, pentru a avea încredere de a ne întării sănătatea ori de a ne trata îmbolnăvirea şi prin aceste produse naturale?

Dr.M.M.: Există mijloace de tratament holistice sau naturale de mare eficacitate şi, în măsura în care practicianul este suficient informat şi cu experienţă, trebuie utilizate fără ezitare, alături de medicamentele obişnuite!

În privinţa efectelor secundare ale unor medicamente prescrise de medic? Asta implică nu numai o foarte bună cunoaştere a lor, ci şi interferenţele între medicamentele administrate, între acestea şi suplimentele naturale! În mod obligatoriu, medicul urmăreşte potenţialele efecte secundare ale medicamentelor administrate pacienţilor prin analize şi examen clinic repetat!

Rep.: În încheiere, ce sfaturi ne daţi nouă, pacienţilor – copii, tineri, maturi, bătrâni – pentru a ne menţine, pre zisa latinească, „mens sana in corpore sano”?

Dr.M.M.: Alimentaţie balansată, păstrarea greutăţii în limite normale, exerciţiu fizic, minimum o oră de mers pe zi – cel puţin 5 zile pe săptămână. Somn suficient, recuperator! Scurte vacanţe din timp în timp!

                                                Stelian I. Constantin – Toronto

OAMENI ŞI FAPTE PENTRU COMUNITATEA ROMANEASCA DIN TORONTO
35 DE ANI de dentistică româno-canadiană – Dr. TUDOR DABULEANU

Aici, la noi, în Toronto, pe Finch Ave – vest, nr. 2, la intersecţie cu Yonge St., artera care împarte oraşul în două, est-vest, se află clinica dentară a dlui. dr. Tudor Dăbuleanu.

Cum metropola torontiană cuprinde un mozaic de oraşe (city), şase la număr, această zonă din „City of Nord York” este un imprtant centru civic, cu clădiri impunătoare, spaţioase şi moderne, pentru cele mai diverse instituţii şi servicii. Într-o astfel de clădire, în apropiere de piaţa „Mel Lastman” şi staţia terminală „Finch” a metroului sud-nord, şi-a fixat dl. dr. Tudor Dăbuleanu, în cele din urmă, o bună locaţie, pentru a răspunde unui număr tot mai ridicat de pacienţi, pe măsură ce s-au înteţit valurile imigraţiei din toate colţurile lumii, ca şi din estul Europei, pe care Canada le-a primit cu generozitate în ultimii 30-40 de ani. Ca dovadă că imigraţia nu înseamnă numai a primi, ci şi a da, medicul dentist român, Tudor Dăbuleanu, susţinut în organizarea serviciului medical-dentistic de soţia dânsului, psiholog Eliza Dăbuleanu, după zece ani de stomatologie în România (1968-1977), după promovarea unui examen exigent în specialitate, aici, în Canada, a oferit oraşului canadian în care s-a stabilit priceperea, experienţa stomatologică românească şi o continuă perfecţionare în „dentistica generală şi estetică”. De la un cabinet dentar infiinţat acum 35 de ani, astăzi, conduce o clinică modernă, dotată cu aparatură de înaltă tehnicitate, iar, alături de scaunul său de tratament, alte două scaune s-au alăturat, pentru îngrijirea atâtor pacienţi conaţionali şi de alte naţionalităţi, al dnei. dr. Emilia Nicola şi al dnei. dr. Mary Dăbuleanu, fiica dânsului, specializată în Canada, în endodontistică. Ca pacient de peste 15 ani al acestei clinci, am avut privilegiul, stimaţi cititori ai revistei noastre dragi – Faptu’ Divers - , să aflu de o asemenea prestigioasă aniversare şi, ca ziarist, să vă ofer la rându-mi înterviul ce urmează.

Rep.: - Obiectivele de bază ale medicinii moderne: „research – education – service” (cercetare, educaţie, îngrijirea pacientului), în ce fel se înscriu în preocupările dentristicei, aici, în Canada, ca şi în preocupările clinicii dentare pe care dv. aţi înfiinţat-o şi aţi modernizat-o, an de an?

Dr. Tudor Dăbuleanu: - Dentistica canadiană este recunoscută pe plan mondial ca una dintre cele mai avansate. În cercetare, de exemplu, Universitatea din Toronto (U of T), împreună cu cea din Gotenberg – Suedia, au inventat noile implante dentare, aşa zisele „oseointegrate”! În ceea ce priveşte educaţia, universităţile dentare din Canada sunt la mare preţ datorită programului intens şi diversificat de învăţământ. Aplicanţii trebuie să îndeplinească nişte condiţii deosebite, note maxime la absolvirea liceului şi în anii de colegiu, peste 140 de ore de muncă voluntară, un examen practic greu pentru a demonstra abilitatea manuală, strict necesară viitorului stomatolog. În ceea ce priveşte îngrijirea pacientului, dentistica practicată în Canada are câteva principii de bază. 1.Educaţia sanitară să înceapă din grădiniţa de copii şi şcoala primară, să continuie toată viaţa prin vizitele regulate la dentist. 2. Dentistică preventivă, cu o mare pondere în eradicarea cariilor şi a „paradentozelor”! Bunele rezultate ale acestui efort de prevenire aplicat în Canada mi s-au confirmat şi mie, în cursul anilor. La începutul practicii mele dentare din Toronto, fiind în zonă de imigrare recentă, aveam în tratament copii, veniţi din ţări în care prevenţia nu era sau nu putea fi prioritară, cu cel puţin 10-15 carii dentare. După generaţii, copiii acestor copii, permanent sub observaţie preventivă, s-au bucurat de o eradicare aproape totală a cariilor. 3. O îngrijire dentară aplicată în masă, la întreaga populaţie. Se poate spune că la noi, în Canada, acest principiu, practic, este mai amplu aplicat, chiar şi în comparaţie cu SUA. La aceasta contribuie proporţia mare de asigurări dentare, dar şi educaţia etică a practicienilor, care tratează pacienţii după nevoi stomatologice, nu după „acoperirea” asigurării dentare!

Rep.: - Care a fost strategia dv. în implementarea acestor principii? Ce a fost mai important pentru bunul mers al clinicii dv.?

Dr.T.D.: - Eforturile noastre de a ne încadra în aceste principii, desigur, sunt dependente de gradul de înţelegere şi de adopţiune a sfaturilor noastre de către pacienţi, atât peventive, cât şi privind tratamentul. Un impediment în finalizarea acestor obiective îl prezintă şi factorul financiar, care nu poate fi neglijat. Cum se ştie, dentistica, aici, în Canada, nu este cuprinsă în sistemul OHIP-ului, în general numai 30% din populaţie beneficiază de asigurări dentare limitate, restul după posibilităţile fiecăruia.

Rep.: - Dle, doctor, în această categorie majoritară, după pensionare, m-am înscris şi eu, permiteţi să vă mărturisesc gratitudinea mea, probabil în numele multor pacienţi ai clinicii dv., pentru că întodeauna s-au găsit soluţii de tratament după nevoi, eficiente, de bună calitate, şi în limita posibilităţilor mele financiare!

Dr.T.D.: Suntem, înainte de toate, medici dentişti, ne străduim să asigurăm sănătatea dentară a pacienţilor noştri, la posibilităţile finaciare ale fiecăruia. Aceasta este strategia de bază a clinicii noastre, prin care întreţinem cu pacienţii un climat de încredere, de reciprocă înţelegere, de îndelungată cooperare curativă!

Rep.: - Câteva cuvinte depre clinica dv., despre personalul dv. Cum cuprindeţi în programul specialiştilor dv. numărul zilnic de pacienţi care solicită tratamente?

Dr.T. D.: - În decursul anilor, am reuşit să asigurăm o organizare cât mai eficientă a clinicii, cu personal ajutător calificat, ţinut la zi cu tehnica şi metodele de tratament, prin întâlniri şi discuţii periodice pe teme de specialitate, expuneri de cazuri clinice, articole din reviste de specialitate cu aplicare clinică. Dotarea clinicii, desigur, este un obiectiv principal. Cele mai noi tehnologii dentristice ne dau posibilitatea să rezolvăm probleme clinice de nerezolvat cu ani în urmă. De exemplu: microscop intraosal, laser pentru chirurgia gingivală şi paradentală, chirurgia prin ultrasunete, amprente digitale şi confecţionarea digitală a lucrărilor protetice etc. Obiectivul fiecărei clinici este de a acoperi toată gama de tratamente, nu numai pe cele rezolvate de generalist şi de chirurgul dental (D.D.S- doctor în dental surgery). Sunt situaţii pe care le pot rezolva numai medicii specializaţi, fie un endodontist – tratamente de canal, fie un periodontist – tratamente gingivale, fie un orthodontist – îndreptarea dinţilor, un specialist in proteze şi reconstruire de dinţi etc. În ultimii ani, clinica noastră a atins acest obiectiv, având alături de mine o generalistă, în persoana Emiliei Nicola, o endodontistă, în persoana fiicei mele Mary Dăbuleanu, şi un „clinic coordinator”, de asemenea cu o pregătire specială...

Rep.: - ... În persoana dlui dr. Tudor Dăbuleanu, cu aproape toată gama de specialităţi dentare, şi membru al „Asociaţiei Dentiştilor din SUA şi Canada” (American Dental Association), din anul 1977, distins cu un „aword” pentru 35 de ani de participare în asociaţie!... Dle. doctor, în ceea ce priveşte pacientul, desigur toate etniile din Toronto şi din împrejurimi au uşa clinicii dv. deschisă, dar, probabil, majoritatea o constituie etnia românească?

Dr.T.D.: - Cum aţi anticipat, clinica noastră are uşa deschisă pentru toate naţionalităţile din Toronto şi împrejurimi. Pentru aceasta oficiul nostru poate conversa în alte şase limbi, nu numai în engleză, dar româna, greaca şi spaniola sunt prioritare! Pacientul se exprimă mai bine, ne desluşeşte mai bine durerile şi efectele tratamentului nostru, când conversezi cu el în limba sa maternă!

Rep.: Vă mulţumesc dle. doctor, în numele revistei noastre şi al cititorilor ei, şi, în finalul răspunsului dv., vă rog, câteva sfaturi de căpătâi pentru cititorii noştri?

Dr.T.D.: - 1.Prevenţia este cel mai bun tratament, de aceea vizita la dentist trebuie să înceapă din copilarie, de la un an. Sfaturile doctorului dentist să nu fie neglijate!

2. Vizite periodice la dentist pentru depistare problemelor dentare în faze incipiente!

Într-o sală cu planşe şi mulaje dentare, în care se ţin întâlnirile cu întreg personalul clinicii, pe teme de specialitate, şi în care a avut loc interviul cu coordonatorul clinicii, dl. dr. Tudor Dăbuleanu, am aşteptat, rând pe rând, pe dna. dr. Emilia Nicola, pe dna. dr. Mary Dăbuleanu şi pe dna. psiholog Eliza Dăbuleanu – organizatoarea clinicii.

La acelaşi pachet de întrebări, despre clinică, despre tratamente, despre program, despre personal şi pacienţi, în mare grabă, pentru a nu-şi lăsa pacienţii să aştepte, am primit de la dna.dr. Emilia Nicola aceste răspunsuri dense şi fondate pe criterii profesionale de prim ordin: „Clinica Dr.Dăbuleanu a studiat, a testat şi implementat ultimele cuceriri ale tehnologiei dentistice, materiale şi metode pentru a asigura un tratament de calitate, la nivelul cerinţelor actuale. Exemplu: am fost printre primele clinici din Toronto care a introdus radiografii digitale şi compiutere în fiecare operatoriu, încă din anul 2000. Suntem prezenţi la multe cursuri şi convenţii cu profil dentar, în fiecare an, împreună cu personalul ajutător – asistente, higeniste, recepţioniste. Lucrăm împreună pentru un singur ţel, sănătatea generală şi dentară a pacienţilor noştri! În situaţii, în cazuri dificile, întotdeauna ne consultăm reciproc şi luăm cele mai bune decizii, pentru a rezolva satisfăcător problema dentară a fiecărui pecient.”

Rep.: Despre tratament, dna. doctor?

Dr. Emilia Nicola: - CEL MAI BUN TRATAMENT ESTE PREVENIREA! Recomandăm vizite regulate şi îi facem pe pacienţii noştri să înţeleagă că sănătatea dentară este parte din sănătatea generală, că depistarea la timp a cariilor şi infecţiilor dentare este calea cea mai sigură pentru un tratament rapid, fără complicaţii costisitoare!

Răspunsurile dnei.dr. Mary Dăbuleanu, obţinute după tratamentele dânsei programate, au fost mai răbdătoare, au acoperit pe deplin pachetul de întrebări şi curiozitatea ziaristică a reporterului.

Rep.: - Dna.dr. Mary Dăbuleanu, sunt informat că aţi făcut studiile de medicină în Canada, dar presupun că aţi preluat de la tatăl dv. şi o bună tradiţie dentistică românească?

Dr.M.D.: - Am obţinut doctoratul în „Dental Surgery” la Universitatea din Toronto,

în 2002, după care am continuat studiile pentru „postgraduate” în Montreal, la Mc.Gill University-Royal Victoria Hospital. Câţiva ani, am lucrat cu tatăl meu, aici, în clinică.

Apoi, am absolvit cursurile pentru „Master of Science” în dentistică şi am obţinut certificatul de „Specialist Endodontist”, în anul 2007.

Rep.: Câţi ani de studiu pentru a deveni medic specialist! Ce v-a determinat să alegeţi această specialitae – endodontistica?

Dr.M.D.: - O specialitate postdoctorală care priveşte tratamentele de canal şi operaţiile chirurgicale necesare ale dinţilor infectaţi!... Cât am lucrat ca generalist, alături de tatăl meu, am avut pacienţi cu dureri groaznice, care aveau nevoie de intervenţii şi tratament efectiv, sigur şi imediat. Pe de altă parte, orice pacient vrea în primul rând să-şi salveze dinţii. Îmi dă o satisfacţie deosebită când pot elimina durerile debilitante ale pacienţilor mei, când pot oferi serviciile mele, încât, după salvarea dintelui prin tratament de canal, să fie posibilă construirea unei lucrări dentare, să nu se ajungă la implant dentar decât în cazuri cronice!

Rep.: Între înclinaţia artistică, pictura, a mamei dv. şi aptitudinile, devoţiunea medicală a tatălui, mereu în contact cu durerile pacienţilor, de ce aţi decis să alegeţi profesia de doctor-dentist?

Dr.M.D.: - Dentistica este şi artă, şi ştiinţă. Părinţii mei mi-au fost tot timpul o sursă de inspiraţie şi ghidare în viaţă. Pasiunea tatălui meu pentru dentistică, pentru a ajuta oamenii, şi pasiunea mamei mele pentru expresia artistică s-au împletit, ca determinare, în alegerea dentisticei!

Rep.: - Sunt deosebiri între dentistica românească şi cea nord-americană?

Dr.M.D.: - Din punct de vedere tehnic şi material, nu mai sunt deosebiri mari, în funcţie, bine-nţeles, de gradul de dotare a cabinetelor. Singura deosebire ar fi în ceea ce priveşte pregătirea medicală, nu se pune accent, ca aici, pe o gamă largă de specializări, dentistul generalist practică toate faţetele dentisticii – endodontistica, periodontologia (tratamente gingivale), protetica etc., în afară de chirurgia maxilo-facială şi ortodontistica (îndreptarea dinţilor), care necesită pregătire şi practică specială.

Rep.: - După atâţia ani de studiu, bănuiesc că mai sunteţi încă implicată în învăţământ?

Dr.M.D.: - Ca profesoară! Sunt afiliată la Univeritaea din Toronto – Faculty of Dentistry, Endodontic Departament şi predau la „Senior dental students” tratamentul de canal, teoretic şi practic. Această afiliere îmi este foarte folositoare şi pentru faptul că sunt în contact cu cercetările la zi, cu ultimele tehnici endodontice.

Rep.: - Şi încă o întrebare, vă rog! Credeţi că va fi posibilă creşterea de dinţi noi, pe locul celor pierduţi?

Dr.M.D.: - Sunt cercetări promiţătoare în legătură cu celulele dentare (stemcels) în pulpa dintelui şi în dentină. Regenerarea endodontică prin „stemcels” poate fi o alternativă de tratament în decada următoare. În prezent, cercetătorii încearcă să înţeleagă mai bine regenerarea ţesuturilor prin „stemcels” şi speră ca în viitor să fie posibilă creşterea unor dinţi noi şi la vârste înaintate!

Întrucât interviul de faţă, stimaţi cititori, a fost pus în „pagină” prin oficiul organizatoric al clinicii, era firesc să-şi împlinească ultimele întrbări prin răspunsurile dnei. organizatoare.

Rep.: - Dna. psiholog Eliza Dăbuleanu, ca vechi pacient al dv., ştiu foarte bine că masa şi personalul de la recepţie pe care îl conduceţi înseamnă o continuă schimbare de macazuri între pacienţi şi cabinetele de tratament ale clinicii. Fişe de completat pentru noii veniţi, programări şi reprogramări, aprecieri de preţuri şi, mai ales, discuţii răbdătoare, liniştitoare, încurajatoare cu pacienţii, pe deoparte, cu personalul clinicii, pe de altă parte. Cum reuşiţi să îmbinaţi, să duceţi la capăt aceste servicii şi eforturi zilnice?

Dna. Eliza D.: - Am studiat psihologia şi asta m-a ajutat să înţeleg pacienţii, durerile şi problemele lor, ca şi inter-relaţiile lor de tratament cu medicii-dentişti şi personalul din cabinete. Pentru mine, ca organizatoare a oficiului dentar din clinică, important este să colaborez cu stomatologii, cu personalul ajutător de la recepţie şi de la cabinete, să fim o echipă, să înţelegem reciproc, nu numai nevoile pacientului, dar şi cerinţele dentistului, pentru a se ajunge în tratament la rezultate optime. Trebuie să ţinem cont că pacientul este preocupat de costul tratamentului, de timpul pe care îl are la dispoziţie pentru programări, de eficienţa tratamentului şi chiar de rezultatul estetic. Dar, trebuie să ţinem cont şi de costul ridicat al diferitelor tratamente şi lucrări dentare, să găsim soluţii mediatoare, care să mulţumească nu numai pacientul, dar şi dentistul! Astfel, eu ca organizatoare trebuie să iau în consideraţie toate aceste elemente, să le soluţionez într-o manieră profesională, înţelegătoare, amicală!

Rep.: - Ca vechi pacient al clinicii, ştiu că întotdeauna aţi găsit astfel de soluţii, de o exemplară bunăvoinţă din partea dv., în numele pacienţilor dv., vă mulţumim!

Ca ziarist, în numele revistei noastre, vă mulţumesc pentru acest interviu consistent şi folositor! Felicitări pentru cei 35 de ani de dentistică dăruiţi sănătăţii publice din oraşul nostru canadian!

Pentru conformitate, Stelian Constantin, Toronto, pentru saptamanalul Faptu’ Divers

Asigurari de toate felurile cu
CRISTIAN VALICA

Agent AllState
Tel: 905 353-0414

TINA NITU
& Associates

INSURANCE BROKERS INC.
SUNA}I PENTRU ESTIMARE GRATUIT|SAU ORICE INTREBARE DESPRE ASIGURARI

PERSONAL
CASĂ, AUTO, CHIRIAŞ, CABANĂ,
APARTAMENT, ÎNCHIRIERI
VIZITATORI ÎN CANADA
ASIGURARE MEDICALĂ
ASIGURARE DE TURIST
ASIGURARE DE VIAŢĂ ŞI
PLANURI DE PENSIE
ORIUNDE ÎN LUME

BUSINESS INSURANCE
CONTRACTANŢI, SERVICII
ALIMENTARE, REPARAŢII AUTO
MAGAZINE, BUSINESS ŞI
SERVICII PROFESIONALE
VÂNZĂRI-CUMPĂRĂRI CASE,
CONSTRUCŢII/INSTALAŢII
SĂNATATE (REGISTRED
DOCTOR, DENTIST ETC)

PHONE: 519 570 1117
TOLL FREE NO: 1 877 570 1117